Primele cercetari tehnologice din Romania, privind procesarea minereului de uraniu, le-a desfasurat o echipa de laborator in perioada 1961 – 1965, alcatuita din specialisti cu experienta din cadrul SovRom Quartit.

In luna martie a anului 1966, cercetarea privind valorificarea uraniului devine o activitate organizata, sub administrarea Sectiei 5 a Intreprinderii Expeditia Geologica, a Directiei Generale Metale Rare din cadrul Ministerului Minelor. Sectia 5 a avut un nou sediu central, construit special in zona Magurele (Ilfov), pe platforma Institutului de Fizica. Principalele obiective ale acestei sectii s-au stabilit in functie de politica nuclear – electrica la nivel national si au constat in:

• elaborarea tehnologiilor de procesare a minereurilor de uraniu autohtone si a purificarii tehnice a concentratelor de uraniu, necesare pentru fabricarea combustibilului nuclear, materie prima necesara centralei nuclear-electrice care urma sa se construiasca in Romania,
• pregatirea si calificarea personalului pentru activitatea de cercetare si productie in domeniul procesarii minereurilor de uraniu.

In anul 1970 s-a stabilit, pentru Centrala Nuclear-Electrica, tipul de reactor CANDU, care functioneaza cu uraniu natural.

Sectia 5 s-a transformat in Sectia de Cercetare Tehnologica pentru Metale Radioactive (SCTMR) din cadrul Asociatiei de Metale Rare din Bucuresti. Activitatea de cercetare tehnologica a sectiei s-a limitat la fabricarea concentratelor tehnice de uraniu. Tematica privind purificarea si fabricarea dioxidului de uraniu a fost preluata mai tarziu de catre Institutul de Reactori Nucleari Electrici de la Colibasi – Pitesti. In acelasi timp, SCTMR si-a extins aria de cercetare in domeniul productiei concentratelor de zirconiu si titan, utilizate ca materie prima pentru elementele de infrastructura ale reactoarelor nucleare.

In anul 1973, Asciatia de Metale Rare s-a reorganizat si a devenit Intreprinderea de Metale Rare (IMR), care a preluat SCTMR in anul 1974.

In anul 1974, Sectia Proiectare din cadrul IPROMIN Bucuresti s-a unit cu Sectia Cercetare, cu ocazia reorganizarii, moment in care s-a produs o descentralizare a cercetarii si proiectarii, prin crearea institutelor specializate in marile centre miniere din Romania. Astfel, punctul de cercetare medicala din orasul Stei (Bihor) a fost transferat intr-o noua unitate de cercetare – proiectare, ca Laborator de Igiena Radiatiilor si Protectia Muncii, respectiv in cadrul Centrul de Cercetari si Proiectari pentru Metale Rare (CCPMR), aflat in coordonarea Institutului de Cercetare si Proiectare pentru Minereuri si Metalurgie Neferoasa de la Baia Mare (Maramures), alaturi de Sectia de Cercetare Tehnologica de la Magurele si Sectia de Cercetare din Bucuresti.

In aceeasi perioada de timp a inceput sa functioneze uzina de procesare a minereului de uraniu de la Feldioara (Brasov). CCPRM a asigurat asistenta tehnica cu privire la atingerea parametrilor proiectati, printr-o echipa de experti din fosta URSS. Aceasta uzina a fost construita pe baza tehnologiei elaborate de specialistii cercetatori si proiectanti din cadrul CCPMR.

Tot atunci s-a lansat proiectarea si instalarea obiectivului industrial de valorificare a minereurilor grele, de zirconiu si titan, din nisipurile aluvionare, respectiv din bancurile de nisip de la Chituc (Constanta), pe tarmul Marii Negre.

In anul 1983 Centrul de Cercetari si Proiectari pentru Metale Rare (CCPMR) a revenit la Intreprinderea de Metale Rare (IMR), numai ca de aceasta data sub coordonarea Ministerului de Afaceri Interne, cand s-a reorganizat si a devenit Centrul de Cercetare, Inginerie Tehnologica si Proiectare pentru Metale Rare si Radioactive Bucuresti (CCITPMRR), nume sub care a functionat pana in anul 1990. In aceasta perioada, domeniul de cercetare tehnologica s-a la explorarea rezervelor de minereu cu continut de metale radioactive, titan, zirconiu si s-au pus bazele cercetarii in situ asupra haldelor rezultate din procesarea minereurilor si a apelor reziduale radioactive, a radioprotectiei si protectieri mediului inconjurator, a metodelor analitice de standardizare, etc.

In anul 1990 Intreprinderea de Metale Rare (IMR) s-a restructurat si a devenit Centrala Industriala pentru Metale Rare, dupa care in anul 1991 Autoritatea Autonoma de Metale Rare si in 1998 Compania Nationala a Uraniului. Centrul de Cercetare, Inginerie Tehnologica si Proiectare pentru Metale Rare si Radioactive Bucuresti (CCITPMRR) si-a pastrat domeniul propriu de activitate si a devenit S.C. Institutul de Cercetare si Proiectare pentru Metale Rare si Radioactive Bucuresti S.A. (ICPMRR)

Director Stiintific
Vicepreședinte al Comitetului de Directie
Domeniu de expertiză: procesarea minereurilor

Cercetator Stiintific gr. III
Domeniu de expertiza: inginerie biochimica, inginerie chimică, protecția mediului

Vezi CV

Vicepresedinte al Consiliului de Administratie al INCDMRR ICPMRR

membru Reprezentant al Ministerului Finanțelor – *)se va completa după primirea nominalizării Ministerului Finanțelor

membru, specialist, Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării

declaratie avere dr.chim. RADU Violeta Monica, DIRECTOR GENERAL

Declaratie interese dr.chim Radu Violeta Monica

Declarație avere IULIAN SCHIOPU

Declarație de interese  IULIAN SCHIOPU

declaratie avere Rusu Adrian

declaratie interese Rusu Adrian